Totul incepe la un moment dat, iar mintea creeaza un spatiu de uitare, in care tu sa simti in fiinta ta ca ceva nu este bine. Ca tu nu esti bine. Am derulat de zeci de ori inapoi sa-mi amintesc cum a inceput. Stiu ca eram in multe conflicte, mai ales cu partea mea feminina, dar ma obisnuisem cu asta. Am o energie arhetipala mai razboinica si o lasam sa se manifeste, cand emotionalul era plin. Era in urma cu 3 ani, ma intorsesem dintr-o calatorie Viena-Praga-Bratislava. Praga imi trezise o stare de suferinta, durere, din timpuri care nu erau de acum. Dupa un timp, pe care nu il pot plasa nici azi intr-un moment, nici macar aproximativ in linia mea temporala, vad ca isi face aparitia o eczema. Pe o palma, se vindeca, apoi se muta la cealalta. Palmele. Sa va mai spun ca eram aproape obsedata de curatenie, iar dintr-o data nu-mi mai puteam folosi mainile nici sa ma spal? Pe atunci nu citisem despre noua medicina germanica, nici despre recall healing. Asa ca bajbaiam cu explicatia conflictului. Un doctor prin parc imi zice ca e psoriazis (prostii!), ma duc la control la o retea de clinici, cu nume de regina, diagnosticul mai eronat: probabil o micoza, nu stie sigur. I-am spus ca dupa o documentare de cateva saptamani, cred ca ar fi dermatita atopica, diagnostic de care se convinge si doamna doctor. Recunosc ca nu am incredere in sfatul medicilor, nu am avut de-a face cu ei de-a lungul vietii si am zis ca e cazul sa gasesc alta solutie. Prin drumurile mele mai luam cate-o crema cu catina, alta cu galbenele, cu arnica, iar dermatocosmeticele recomandate de doamna doctor nu erau o optiune pentru mine. Nimic nu avea efect. Era din nou un spatiu in timp, cum se vindecase o mana, pur si simplu, fara sa observ si se mutase la cealalta. Am fost la acupunctura, la masaje, la terapeuti, nu ma multumea nicio abordare. Acum cand scriu, vad cum am pus cate o farâmă de informatie din fiecare parte in care am cerut ajutor. Asa fac si in terapia pe care o ofer oamenilor. Nu pot urma un sistem, imi pare incomplet, oricat de revolutionar ar fi pentru ceilalti. Imi place sa compilez, sa unesc parti si sa creez o forma a mea, pe care o tot slefuiesc (normal, iese la suprafata energia de cristal, care asta cere). Am facut detoxuri (doctor Schulze – American Botanical Pharmacy, Anthony William – suc de apio, MSM) saptamani intregi, prin care am deblocat memorii de aducere a puterii personale pe linie materna, de acceptare a feminitatii, aspect pe care femeile din care am venit (poate sute de ani in urma) l-au tot negat si impins spre integrare catre urmatoarea generatie, dar mai ales vindecarea mea de leziuni din zona sacrala, emisii, interconectari din/cu alte vieti, linii temporale. Am luat zinc lichid (ajuta regenerarea pielii), complexuri naturale de B-uri, ceai de o anumita scoarta de stejar (care initial mi-a facut mai rau, apoi a curatat toata iritatia), ulei de canepa CBD (pentru calmul intregului sistem nervos), super alimente (seminte de canepa, spirulina pudra, iarba de grau/orz), uleiuri esentiale (inca iau citricele in fiecare zi). Intr-o zi eram suparata, dar mai ales fara speranta ca imi voi mai folosi palmele si am zis ca accept sa se mute iritatia mai sus, doar ca sa-mi pot folosi palmele, daca asta este inca necesar sa experimentez. A doua zi, palmele parca erau mai bine, in schimb, iritatia s-a extins pana la umeri, sub brat si pe un obraz…. Am zis ca trebuie sa fiu mai atenta ce-mi doresc, ca nu e de joaca. Apoi au inceput sa vina la terapie oameni relativ cu aceleasi probleme de piele, sau cunostinte ale lor si le ofeream solutiile mele. Intotdeauna am sa recomand ce am experimentat eu pe corpul meu.
Cu timpul, corpul a inceput sa transmita alt mesaj: palma se vindeca cat eram intr-o state emotionala buna. Cum venea cineva la terapie intr-o stare de conflict mare (si era un timp cand doar pe modelul respectiv veneau) sau cand eram intr-o stare mai putin buna cu sotul meu. Macar redusesem la 2 situatii 😊
Cred ca mi-am vizualizat toate conflictele de care fusesem capabila (bine, nu chiar toate!). Am lucrat cu mine, am facut acceptari pe care mintea abia le cuprindea cu ceva timp in urma, am dat drumul anumitor persoane din viata mea, intelegand ca rolul lor a fost pana atunci, chiar daca era de neconceput sa renunti la calitatea de sora, pentru o perioada. Am facut in 3 ani constientizari care mi-ar fi luat normal 30. Zic ca a meritat 😊 Acum zic asta, caci atunci durerea neintelegerii era mai mare decat cea fizica. La nivel spiritual palmele sunt extensia sufletului. Stiam ca mesajul de acolo vine.
In cei aproape 3 ani, dermatita mi-a fost cel mai dedicat profesor:
-am invatat sa-mi mut atentia catre corp, catre intelegerea mai ales a mintii fizice ca sunt aici in corp fizic si trebuie sa il onorez mai mult. Luasem pe credit corpul si credeam ca il pot seca oricat de resurse. Ma hraneam constient si inainte, dar acum era nevoie de mai mult;
-ca atat corpul emotional cat si cel mental au limite si ca aici pe Pamant, ele trebuie sa aiba anumite sigurante, care mie imi lipseau. Eram pe cale sa ard ce nu aveam, eram pe avarie;
-ca perfectiunea e doar in spirit si ca aici lucrurile sunt intr-o perfectionare continua, pentru ca aici este experienta vietii;
-am trait stari extreme de dependenta, fara sa sa am dependenta in sine (macarimea in dermatita trece de orice control, iar starea de dupa este euforica, desi pielea ta este toata ranita. Durerea si starile de arsura care te seaca de orice vitalitate. Dependenta de creme, de protectie (manusi, pungi de gheata), limitari (nu poti merge la piscine, nu poti sta in soare. Nevoia de a te ascunde de ceilalti, de a fi satul de atatea explicatii pentru ceea ce ai pe palme (desi mie inca nu imi puteam explica);
-ca am nevoie de ajutor fizic. Ca pot apela la oameni care fac lucrurile bine. Ca ceea ce eu credeam ca inseamna depasirea limitelor era de fapt lipsa de respect pentru corpul fizic, cand iti spune ca nu mai poate;
-mi s-a dat o forma usoara a unei boli, sa vad cum e, pentru ca eu nu credeam in ele. Ca forma de integrare a realitatii fizice;
-orice forma de eczema, dezechilibru al pielii este conflict de separare. De mine, de cel de langa mine, de corp, de realitate;
-ca orice tratament iei nu rezolva nimic pana nu identifici conflictul si constientizezi ca esti tu la un nivel profund, cel care striga dupa ajutor;
-ca ceea ce incepe ca dezechilibru fizic pe corp isi are originea intr-un eveniment anterior de 1 an;
-ca nu exista nimic cronic si ca absolut totul se vindeca, ca tu te vindeci daca iti muti atentia catre tine. Aici vorbesc la modul cel mai profund si pe toate nivele vietii;
-nu mai sunt obsedata de curatenie, sunt mai flexibila, mai ales cu mine. Ca daca te documentezi in timpul in care esti in rezolvare conflict, poti fi pentru tine cel mai bun doctor. Ca desi tu iti cunosti cel mai bine corpul, exista anumite contracte in care ti-ar fi de folos sa lasi oamenii care vin catre tine ca forma de ajutor.
Intr-o noapte am avut un vis, iar dimineata cand m-am trezit am stiut ca mi-am luat testul pe care mi-l dadusem tot eu de la un alt nivel. Acum sunt aproape refacuta si stiu ca e bine.
Sa va fie de folos si de vindecare experienta mea!
Am facut o dermatita atopica initial pe frunte ( nu am stiut ce este caci era iarna si am zis ca de la frig) apoi pe toata fata (mi-a spus cosmeticiana ca e de mers la dermatolog si am tot amanat fiind insarcinata cautam sa evit orice nu e indicat ca produs) , ulterior a aparut pe burta si spate.
Tot la reteaua regina am ajuns… dermatocosmetice f scumpe… bani aruncati.
Pana am inteles… tatal copilului a plecat inainte sa aflu de sarcina si nici nu a fost interesat de veste. A refuzat sa creada ca este copilul lui.
Este felul corpului de a somatiza ceea ce a experimentat psihicul meu.
Cum accept? Ce sfaturi ai pentru mine?
Buna Alexandra,
Empatizez cu experienta ta si te felicit!
Incepi sa fii pregatita sa iti indrepti atentia catre tine, cea care esti dincolo de toate rolurile pe care ti le-ai luat pana acum in calatoria ta!
Intr-adevar, pare ca ai identificat conflictul, insa nu ai renuntat la asteptarile tale din poveste. E o coliziune mare intre realitate si asteptare, modul in care in interiorul tau la nivel de emotie rulezi inca o imagine nepreferata!
E nevoie de acceptare! Uita-te putin la linia materna si relatia fiecarei femei de acolo cu energia masculina.
E nevoie de iertare, iar prin frecventa ei aduci in interiorul tau invatare, intelepciune.
E o lectie profunda agreata de la un nivel mai inalt cu tatal copilului ca tu sa inveti!
Deocamdata este o separare de vindecare, iar conflictul se duce pe aspectul lipsei de siguranta!
In paralel, e nevoie sa sustii si corpul fizic ca el sa cupleze la vindecarea mintii si implicit a partii de suflet separata de suferinta.
As incepe cu uleiuri esentiale: tamaie, lavanda, ylang, conifere pt ancorare (te ungi seara sau cand simti pe talpi, zona inimii, ceafa) (sainthilairebio.com)
As adauga hrana vegetala si multe fructe, zinc, acizi omega 3,6,9; masaj (ajuta mult la vindecarea emotionala, intareste claritatea mentala), capsule ulei de luminita noptii.
Fii recunoscatoare pt ce ai si pt oportunitatea de a invata, chiar daca acum pare un test greu! O sa iei cu siguranta nota mare!
Vorbeste cu tine, intreaba-te, asculta-te!
Te imbratisez si-ti doresc constientizare, vindecare si o dorinta puternica de cautare de Sine!
Bună!fetița mea de câteva zile are obrajii și mâinile roșii (seamănă bine a dermatită).tot de cateva zile a început iarăși grădinița ceea ce nu prea i-a plăcut.a mai făcut și anul trecut tot la începutul grădiniței,dar acum îmi arată mâinile și plânge.si noaptea a plâns.oare care ar fi soluția in afară de a o nu mai trimite la gradi?oare dc acum o doare și anul trecut nu a fost așa de afectată? mulțumesc de răspuns
Buna Adina,
Fetita ta manifesta un conflict de separare. Ca este dermatita sau nu, asta nu e important, ci faptul ca pielea striga prin roseata ca fetita ta e in faza activa de conflict in raport cu experienta de a sta departe de mama, de lumea ei cunoscuta, perfecta, ideala pe care tu o reprezenti pt ea.
O solutie ar fi terapia vorbitului in somn (VIS). Poti citi cartea lui Gabriel Margarit.
Cand copilul deja a adormit, il strigi usor in soapta pe nume si te adresezi subconstientului lui in fraze scurte despre situatie, e.g gradinita: ca e o noua etapa pt ea si ca e ok sa aiba emotii diferite, ca adaptarea e o stare care cere un timp, ca inceputurile sunt naturale si ca iubirea si grija ta sunt cu ea, ca acolo sta cateva ore cu alti copii, unde o sa descopere activitati care o sa-i aduca bucurie si joaca, ca tu mama esti si tu in procesul tau de adaptare in care iti trimiti puiul intr-un mediu nou si poate emotiile tale rasuna pana in fiinta ei mica, insa iti gasesti resursele, acceptarea si iti trimiti iubirea sanatoasa sa o insoteasca pt ca ea sa functioneze cum are nevoie!
O alta solutie ar fi sa te gandesti daca tu in jurul varstei ei ai suferit o separare timpurie de mama ta (orice situatie iti vine in minte). Sau daca exista vreun aspect al vietii tale actuale de care vrei sa scapi, de care te-ai separa in vreun fel.
E nevoie doar de putina rabdare si iubire si o sa va reglati in reinceperea gradinitei!
Iti doresc sa fii inspirata!
Buna, te rog, am de o sapt o dermatita la ochiul stang, pe pleoapa, sunt dreptace , si in jurul ambelor glezne. Dragul de catel mi a murit de 3 luni, asta sa fie legatura? sau ce altceva?
Buna Anca,
Noua relatie cu catelul tau bazata pe conexiunea intre lumea fizica si cea a spiritului pare ca e acceptata. La nivel profund, subtil deja esti catre faza asta, deci aici nu vad ca ar ridica in corpul fizic vreo atentionare.
As vrea sa te uiti, te rog, pe linia paterna, e o relatie slaba acolo cu adevarul, cu asumarea faptelor, cum sunt “vazute” aspectele mai putin bune (imi vine sa zic).
Poate iti amintesti de vreun conflict acum vreo 2 luni cu cineva din linia paterna, poate doar ai asistat la el ( sau poate o pers care reprezinta pt tine autoritatea, siguranta). Este un episod mai putin pozitiv care nu se vrea trecut cu vederea. Iar pana nu il privesti, nu ii dai atentia pe care o cere de la tine, pana nu alegi sa vezi imaginea care te-a facut sa intorci privirea, gleznele iti spun ca nu poti inainta in viata catre noi directii.
Ca si mesaj pt tine a venit cuvantul : agresor! Cine este el pt tine, de cine te separa atitudinea lui, faptele, comportamentul?
Solutia cea mai usoara este sa comunicam cu noi dintr-o stare de introspectie, de procesare, de adevar profund cu Sinele nostru.
“Ce e nevoie sa aflu despre mine relativ la mesajul corpului? Ce parte din mine face cu Sine la fel, iar realitatea doar imi reflecta un comportament la care inchid ochii?
Doar pune intrebarea si fii atenta la raspuns (nu cauta mental, caci atunci te vei duce doar in bucle nesfarsite care te vor devitaliza si nu e rolul mintii sa-ti dea raspunsul). In max 2-3 zile o sa-l stii.
Iti doresc sa ai curaj sa te uiti oriunde e nevoie sa o faci! Te vei gasi doar pe tine, mai mult si mai mult!❤️
Multumesc de raspuns, acum am de analizat!
Buna, foarte util si articolul, multumesc ca ai impartasit aceasta experienta.
Sotul meu de mai bine de 1 an se lupta cu o eczema (diagnosticul este de psoriazis), dupa nenumarate controale medicale la clinici private, creme si lotiuni diverse situatia este cat se poate de urata. Eczemele sunt in mare marte pe picioare. Trebuie sa spun faptul ca in urma cu 2 ani a avut o interventie chirurgicala grea dupa un accident la schi (ruptura de ligament, menisc distrus, cartilaj distrus), dupa acest accident a urmat o recuperate dificila, de atunci nu a mai schiat, eczemele au aparut la aprox. 1 an dupa interventia chirurgicala. Este posibil ca acest accident sa aiba legatura cu aceste eczeme care i-au dat viata peste cap?
Buna Helga,
In primul rand, e nevoie ca sotul tau sa renunte la emotia centrala a vietii lui, aceea de lupta, de opozitie, de rezistenta, de neacceptare a ceea ce experimenteaza in viata.
Nu e despre ski. E despre intregul proces in care Viata iti tot sopteste ca e timpul sa faci de foarte mult timp la dreapta, caci directia pe care esti nu mai duce catre drumul pe care ai nevoie sa mergi.
E despre acceptarea ca aceasta cale (accidentul la picior, interventia, recuperarea) este extrem de valoroasa prin fortele pe care le-a angrenat in jurul lui (familia).
Psoriazisul e doar refuzul unor parti interioare dureroase, a lui “de ce”!
Sa se uite putin pe relatia cu siguranta, pe increderea in Viata.
Sfatul meu ar fi sa faca pace in interior cu experienta, sa inceapa intermitent fasting (macar 8/16- 8h sa consume macare, 16 nu, sa bea multa apa, ceaiuri in timpul asta, sa ia suplimente cu zinc. Sa ia MSM, ca sa curete celulele de deseuri.
La nivel spiritual picioarele sunt expresia drumului in viata, iar sotul tau pare ca era prins intre directii. Sa se uite cat de important este pt el ce cred ceilalti despre el, cat de usor se lasa convins si cum acest lucru il impiedica sa avanseze.
Ii doresc sotului tau acceptare si blandete de sine!
Buna Camelia,
In urma cu ceva ani, ..cred ca sa fie vreo 10 au inceput sa mi apara in zona T a fetei iritatii cu roseata si mancarime pana amgasit o crema de care am devenit dependenta si efectiv imi vindeca compelt zona doar cat timp o folosesc. Apoi in urma cu 6 ani am inceput sa am o senzatie de strangere a capului ca o menghina in special la emotii neplacute si in timp am inceput sacred ca sunt dureri de cap care apar si dispar …si tot asa pana am inceptu sa nu mai pot sta in soare, sa mi se subtieze parul si sa cada iar scalpul dupa fiecare spalare pe el simt pielea ca o arsura si strangere cu mancarimi si am tot inceput sa caut solutii. Pe fata am rezolvat o dar pe par inca n-am gasit un sampon potrivit. Dar cauza e de cautat, eu ma gandisem la probleme intestinale, in general de acolo apar dermatitele insa am gasit si articolul scris de tine care m-a pus pe ganduri . Stii cum e senzatia? parca ma dor radacinile firelor de par si de fapt nu sunt dureri de cap ci e presiune in scalp (el nu e rosu, m-am uitat, nu are scuame sau altceva insa sunt mancarimi si senzatii neplacute, de strangere ca si cum cinevama trage de par. chiar si in zona fruntii unde nu i par. Cand eram mica tata ma tundea scurt mereu in loc sa l lase sa creasca, nu stiu dar asta mi-a venit acum sa ti scriu. Asta acum vreo 37 ani ! Mie mereu mi-a placut sa amparul lung si n-am reusit inca atatia ani tocmai pentru ca se tocea la varfuri si nu era nici des si necesita tuns. Insa aceata situatie chiar este foarte neplacuta, dacail prind putin in agrafa sau un buretel ma doare sima sitm mai bine cu el desfacut. Oare unde e bine sa ma uit si sa vindec ? Multumescmult mutl pentru raspunsul tau 🙂 Cu prietenie, CrisTina PS.Ce mi a venit acum spre final este o intrebare pe care am auzit o la un alt specialist NMG .” Ce din viatata de acum te face sa ti smulgi lapropriu parul din cap ?? ” E o relatie din care tot vreau sa ies …..de 10 ani …dar saafecreze in halul acesta pielea ?
Buna Cristina,
Zona scalpului tau iti spune despre tine si relatia cu tine! “Ai gasit” o forma clara de a-ti reda relatia cu puterea personala, iar orice situatie ca o “agrafa” sau “un buretel” iti recreeaza imaginea pe care o stii de undeva, e o memorie din campul generational al liniei paterne. Imi vine un bunic. E o privare de a fi cine esti! E o relatie slaba cu imaginea libertatii de sine!
Parul este relatia cu puterea, demnitatea, libertatea.
Te strangi si pui presiune pe tine pt prea multe aspecte din viata ta.
Sigur ca fondul vine din copilarie, ar fi nevoie sa te uiti acolo daca in familia tatalui a fost vreun conflict despre putere, libertate/ privare.
De asta ai si adus in discutie pe tata si iubitul, tiparul lor energetic e similar pe multe aspecte, la fel si al bunicului cu cei doi.
Zona scalpului este asociata cu proiectia ficatului. La nivel energetic matricea ficatului tau este atat de incarcata mental, e pe o suprafunctionare masiva. O calatorie interioara in relatia cu furia, cu agresivitatea, cu situatii in care ai facut ce “trebuia”.
Sfatul meu ca si proces de vindecare este sa faci un detox mai intai fizic al ficatului, si in paralel sa incepi si procesul de lucru cu partile dureroase din linia paterna.
O sa fie o calatorie plina de noi si noi straturi in care te vei gasi pe Tine!
Bună Camelia ,
Îți mulțumesc mult pentru răspuns , așa voi face așa cum m ai învățat !
Da , bunicul avea părul rar ca și tatăl meu și un început de chelie amândoi spre bătrânețe !
Unde a căzut mai mult ? În partea de sus , zona cortexului … poate fi cred și legătură cu tatăl ceresc … ( chakra coroană ) .
Sunt tare curioasă dacă , în aceste condiții merg și măștile pe exterior si cam ce ar fi suportabil având în vedere și scalpul destul de iritat cred pe interior ca simt arsura după duș și senzația de mâncărime 1-2 zile după spălat pe cap ! Șamponul e strict tratament pentru dermatită deci nu cred ca e o cauza !
Caut tot feluri de soluții pe lângă cele interioare ( și exterioare blânde cu scalpul și firul de păr )!
Îți mulțumesc încă o dată pentru răspunsul atât de clar pentru mine !
Cristina