Intrebarea despre scopul vietii, al meu, al lucrurilor, al meu catre ceilalti si al lor catre mine a fost in fiinta mea de cand eram copil. Si nu eram foarte sclipitoare, ca intelect, dimpotriva, eram doar extrem de sensibila la ceea ce venea din jur: “Cami e mai sensibila si munceste mai mult”. Mai tarziu, am inceput sa merg pe la anumiti maestri, oameni care se ocupau cu diferite terapii, care lucrau cu planul energetic, chiar si la cei care nu stiau sa explice prea bine ce faceau si doar mostenisera anumite tehnici. Unii imi spuneau ca nu am sa fac terapie niciodata, ca nu e in planul meu, poate intelegeau termenul strict la ceea ce faceau ei, altii imi ziceau ca nu am spiritul lor didactic si ca e mai bine sa ma reintorc la un job in mediul multinational. Am apelat apoi la o sfera mai inalta, cu o viziune care literalmente nu era din planul oamenilor si mi-a spus ca sunt multe petale in potential care asteapta sa fie aduse in manifestare. Tot confuzie. Nimeni nu stia ce am eu de facut, care e scopul meu. Era un singur om care credea in mine si stia ce am de facut: sotul meu. Ma infuria increderea lui, nu avea nicio urma de indoiala ca terapia, pe care o conturam era ceva viu, care crestea o data cu mine si se reflecta deja in transformarea oamenilor care veneau catre mine.
Apoi am inceput eu sa primesc aceeasi intrebare: care este scopul vietii oamenilor, ce trebuie ei sa faca, ce vad eu ca ar trebui sa faca? Asta imi placea, vibram cu partea lor de curiozitate, mai ales ca ma ducea in sfere inalte, ma conecta cu informatii grandioase despre ei, cateodata mult prea sus fata de cat puteau intelege sau isi dadeau voie sa primeasca.
Cu cat concentrarea asupra scopului era mai mare, cu atat se pierdea ancorarea in planul fizic, iar omul vedea evadarea ca pe o falsa accesare a energiilor subtile. Era ca o fuga de acasa, pe timpul zilei, stiind ca ai totusi unde dormi noaptea, daca te razgandesti. Sfatul, atat pentru mine, cat si pentru voi este ca putem sta ancorati aici ziua, iar noaptea, putem zbura oricat de sus.
Apoi am vazut ca mai era o categorie de oameni, “deconectatii profesionisti”- o pondere mica care o fac ca pe o metoda de supravietuire, pentru ca nu s-au adaptat naturii umane, nu au inteles inca scenariul. Aici este o neadaptare la planeta, tara, corp, facandu-si indirect eczeme si alte boli de piele, ca atentia sa se indrepte asupra corpului, sa se asigure ca se afla intr-un corp.
Pentru ca traim perioade explozive energetic, am sa amintesc cateva stari ale deconectarii de realitatea fizica: oboseala fara a face efort, iritare, apatie, nevoia de spatiu, lipsa sigurantei, tulburari ale somnului, dificultati de acceptare a corpului fizic, gandit prea mult, concentrare prea mare asupra imaginii de sine, neindemanare (scapi lucruri, te lovesti de ele), etc.
Dar cum te poti deconecta, desi ai venit aici pe Pamant ca voluntar, nu te-a fortat nimeni, sunt disponibile si activitati ale ancorarii, ale reconectarii la planul fizic:
-mutarea atentiei asupra mediului, iesitul in natura, mersul cu picioarele goale;
-mancare care te ancoreaza si anume radacinoase, cartofi, cartofi dulci, ghimbir, masline, avocado, struguri, fructe de padure, cocos, smochine, pepene, fasole verde, vanata. Condimente care te incalzesc: usturoi, scortisoara, chimion, coriandru, cuisoare;
-folosirea cristalelor;
-folosirea uleiurilor esentiale, in difuzor, masaj, mirosit. Mirosuri de pamant: cedru, pin, brad chiparos, tamaie, in special foioasele;
-plantele, animalele. Sunt entitati/fiinte vii care conecteaza la energii vindecatoare venite din relatia profunda pe care o au cu natura;
-dusuri reci (aproape reci)- este o metoda de conectare instantanee, cu efecte benefice pentru sanatate;
-muzica, diferite terapii, sporturi.
De ceva timp cand sunt intrebata despre scopul vietii, raspund ca este viata insasi. Sa traim aici, sa existam in aceasta forma fizica.
Dincolo de scop se alfa intr-adevar misiuni, experiente, lectii, dar principala preocupare a noastra ar trebui sa fie intelegerea existentei. Oamenilor li se pare putin si neinsemnat acest raspuns. Ce pot eu sa fac sa vada dincolo de o impovarare care nu duce nicaieri? Sa ofer incredere in propria putere, in propria poveste. Sa iti fac analogii despre energiile de putere, sa iti aduc in atentie anumite directii pe care sufletul tau le-a trasat, sperand ca tu sa indeplinesti cat mai mult din ceea ce aceasta energie pura a creat si adapteaza in functie de deciziile tale aici pe pamant.
Concluzia: traieste aici, caci este singura planeta din Univers care isi uita conexiunea cu Sursa si tot ceea ce te inconjoara si trebuie sa redescoperim totul singuri, oricat de evoluat ai fi ca suflet! Ia-ti puterea de la oricine ai dat-o, pentru ca este energia ta si ai nevoie de ea! Trece toate sfaturile prin inima, indiferent care este statutul celui de la care vin! Iubeste si lasa-te iubit!
